Adrian Sobaru in Parlament

Nu mi s-a parut gestul unui om cu intelectul alterat. Nu poti sa-l intelegi daca nu i-ai trait viata. Un lucru e sigur, n-as avea curajul, nici motivatia sa fac saltul ala de protest. Reactia parlamentarilor era cam de asteptat, majoritatea dintre ei au facut acrobatii de tot felul ca sa ajunga acolo, pentru asta iti trebuie un anumit gen de soric. In schimb, Ion si Maria de pe strada sunt de plans. Cand le duce apa casa isi aduc aminte ca statul are obligatii, altfel nimic nu-i problema lor.

Oameni buni, ii respect pe Adrian Sobaru si Cristiana Anghel pentru gestul lor dar va rog nu sariti in cap pentru poporul roman. Nu merita.

o cam luam la vale..

Presedintele si guvernul, bolovani care se rosotgolesc pe panta abrupta a economiei  si politicii, fac praf tot ce le pica in cale. Se pare ca nu se vor opri decat in campia indepartata a alegerilor. Pe margine spectatori de prin partea locului, fiecare cu norocul lui, cei aflati in siguranta comenteaza detasati maretia schimbarilor de peisaj ce au loc cu o asemenea ocazie.

pedelibasa de la Cotroceni

- Dom'Basescu - Roberta Anastase fura...
- Aaaa, daaaaaaa, Ponta statea pres in fata usii la mine la birou iar pe Antonescu  eu l-am bagat in parlament.
- Am inteles, domnule presedinte.



In ultimul timp administrarea tarii a devenit o tragicomedie, un serial cu Stan si Bran despre care poti vorbi pana-n panze, nu se schimba nimic, exact ca la cinematograf. Diferenta e doar pretul biletului.
Pont pt. cei care vor sa-si deschida o afacere: incercati  cu seminte prajite.

mahalaua Europei..

deputati care ajung in parlament sustinuti de un partid si care, spre binele celor care i-au votat, se muta in tabara celor care nu i-au votat, un presedinte care minte cu seninatate, hoti care-si umplu buzunarele explicand despre paguba produsa ca fiind absolut necesara in drumul spre un viitor incert, pungasi si urmaritorii lor la concurs de ilegalitati, politicieni care propun reglementari neconstitutionale sau a caror urmari atrag atentia asemenea unui banc bun, stimularea firmelor neperformante  in timp de criza prin taxare suplimentara, prioritatea pe carosabil in functie de dimensiuni si orgolii, soferi pisandu-se pe marginea drumului la 50 de metri de un McDonalds care are sigur o toaleta gratis..

revolutia - o suma de invarteli compromise

Azi, pe 'Romania Cultural' o persoana coerenta ii reprosa lui Iliescu traseul nostru de dupa 1989, definindu-l ca cea mai rau lucru care ni se putea intampla. Nu-i prima data cand aud persoane educate abordand viata cu o naivitate totala. Comunismul n-a fost doar Ceausescu si restul lumii, a fost o intreaga societate asezata pe relatii, incepand de la muncitori angajati cu pile in locuri ce nu li se cuveneau, tarani cu mici invarteli cu graunte si sorici, ospatari privilegiati, vanzatori de  la Peco cu cate doua-trei apartamente si doua femei de serviciu, activisti de partid, securisti, militieni, gestionari, sefi, directori, pana la scriitori fara har dar plini de dar... sa mai zic? Eram un popor de invartiti, aceasta - invarteala - fiind cheia de bolta a educatiei socialiste. Desi toti criticau si enuntau verbal dorinta de schimbare, cei mai multi n-aveau interes in reasezarea valorilor. Ca dovada cei optzeci si ceva la suta obtinuti de pastratorii traditiilor in mai 1990. N-am avut atatia la suta prostiti de fesene, am avut atatia insi interesati de mesajul lui Iliescu si al celorlalti din jurul lui:  "usurel cu pianul pe scari".
Uniunea Europeana e dispusa sa cheltuie miliarde pe reprogramarea bibilicii tiganilor desi rezultatul e previzibil apropiat de null adica zero. Prin analogie invarteala la romani va ramane mult si bine traditie definitorie, nici macar nu se cheltuie bani europeni pe eradicarea ei.

protectia amintirilor

Am citit undeva ca de un timp incoace avem in proprietate mai multi tranzistori decat neuroni. Suta de miliarde o depasim prin insumarea tuturor chipurilor de prin casa.  In conditiile astea astept cu nerabdare piese de schimb pentru cerebel, nu cred insa sa apuc tranferul intregii aplicatii Titus pe suport mineral. Stau cam prost la interfete, iesiri pentru date am numai pe text sau audio analog.

Patapievieci, Liiceanu, Plesu - la coada la declaratii

Interesant de urmarit evolutia simpatiilor politice a celor de mai sus dupa cateva cozi pe la declaratiile pentru drepturile de autor. Daca vor fi reprosuri, vor fi cel mult in proza sau in versuri si preferabil date cu peretele. Cele directe pot duce la o expunere fizica riscanta.

putin despre autostrada Transilvania

Au trecut ani de la semnarea contractului. Bechtel ne-a fost prezentat de-atunci incoace ca un fel de capusa cu care statul roman se lupta, legat de maini si de picioare cu un contract beton dar oneros. Eu zic, bine ca l-au dat celor de la Bechtel, altfel aveam azi tot atat de multi bani cheltuiti si in loc de asfalt, explicatii de ce nu se poate. Dar nu de asta scriu eu aici. Am dat peste un articol din 18 august 2007 in care CNADR explica cum cei de la 'firmele Iptana şi Search Corporation, care au întrocmit studiul de fezabilitate, au omis să treacă în proiect viaducte şi alte construcţii. După ce calculul a fost refăcut, incluzându-se şi cei 55 de kilometri de poduri şi viaducte, s-a ajuns la concluzia că autostrada nu mai costă 2,2 miliarde de euro, ci peste patru miliarde'.
Cat o fi costat statul roman studiul de fezabilitate si cat timp le-a luat proiectantilor sa-l faca? Nu-i vorba de cativa lei, firmele astea au uitat sa bage in deviz jumatate din suma. Lucru normal, care nu scandalizeaza pe nimeni. Ele, firmele, mai exista, fac si profit. De ce? Pentru ca traim in tara lui 'merge si-asa'. Dam vina pe asistente cand se prajesc copiii prin incubatoare, dar de vina suntem toti cand acceptam munca de mantuiala in orice domeniu.
Nu inchidem ochii chiar gratis, micul comision domina marea afacere. Suntem un popor de descurcareti, doar ca ne vindem magistral marele interes pe o mica descurcareala.

nu mai asimilez stiri

    Nu mai am rabdare cu Realitatea TV, cu Antena3, cu niciun fel de 'infoTV'. Repeta la nesfarsit 'stirea momentului', pana mi se face lehamite. Au murit copii aia, saracii, in maternitate? Stirea in sine e sinistra, inca o dovada a lui 'merge si-asa' pe plaiurile noastre. Vinovatii trebuie pedepsiti exemplar, altfel acceptam iresponsabilitatea ca o stare de normalitate - dar daca cineva imi baga informatia asta pe gat de dimineata pana seara, cu personaje invitate sa descrie sau sa comenteze la nesfarsit acelasi subiect, inchid canalul. Prin repetare, cazul devine din ceea ce e cu adevarat doar o stire de care m-am saturat si deci o resping ca subiect de gandire.

    La fel cu politica. Cei care apasa astazi pe butoane sunt dincolo de ceea ce imaginatia unui om normal poate concepe ca atitudine si discurs. Fiind insa o 'stire a momentului', cei din presa ii toaca atat de sistematic si de constant incat devin o non-stire, o informatie refuzata prin saturatie. Inversunarea trece dialogul din zona logicii in zona senzatiilor si sentimentelor.  Uite-asa, sunt sigur ca la realegerea marinarului au contribuit intr-o oarecare masura adversarii lui. Ma repet? Inseamna ca sunt consecvent, sper sa nu fiu din cale-afara de enervant.
Subiectul doi: Micul Titulescu devine din ce in ce mai mic. Prin comparatie, Geoana devine din foarte mic, doar mic.

vara, caldura mare, amintiri din republica populara

Cum stau asa si transpir la ore la care ar trebui sa stau ghemuit sub duna, imi vin in minte calduri de pe vremea cand umblam descult, in chiloti tetra. Singurii mei pantofi, lac alb cu negru, erau rezervati pentru mersul la biserica. Asfaltul trotuarului ardea atat de tare incat dupa doi trei pasi calcam in iarba de langa drum si tot asa.
     Strategia de sezon era sa merg cu trotineta in orice situatie, mai ales la coada la drojdie. La bacania unde vanzator pe vremea aia era Pista-bacsi puteam sta catarat pe ea, rezemat de zid, ca sa nu-mi mai calce degetele de la picioare bocancii din buluceala aia de oameni mari.
     Vremuri cu sechele burgheze, in fiecare zi pe la douasprezece trecea masina Gospodariei Comunale care stropea strada Moftinului pe sensul de dincolo, spre Satu Mare, pana la moara, apoi pe partea noastra. Alergam toata trupa in spatele masinii in apa calduta, baraiam din gura in viteza a doua, pleznind cu talpile asfaltul ud. Eram in proces de imprastiere a apei, stropind de jur imprejur impreuna cu 'locsolo-auto' din dreptul casei pana la capatul orasului si inapoi, ca nu era departe.
     Pe la cinci dupa-masa trecea un nene ce urla 'inghetataaaa - fagylaaaaalt' si scutura dintr-un clopotel, impingand o lada frigorifica gen roaba facuta dintr-o cutie de lemn captusita cu tabla zincata. In mijloc avea doua vase din aluminiu pentru colectarea laptelui si intre ele gheata sparta. Vanilie sau fructe. Globul mic, 50 de bani, globul mare un leu. Plansete, negocieri, 50 de bani erau Bani pe vremea aia si se cam achitau zilnic. Inghetata era desertul de dupa painea unsa cu untura, ornata cu castraveti murati, boia sau zahar, in functie de inspiratia bunicii.
    Despre Aurica, Lia si Titus Ciuciu, Jenicu, Jeno, Aurel, Adrian, Malinaru, Bea,  adica despre copiii strazii Moftinului la inceputul anilor 60, poate altadata, daca tot m-a adus caldura aici.

prestanta spritzului de vara

Cine imparte medalii in Romania? Cine reprezinta tara noastra la intalniri oficiale? Cui i se da onorul pe la curtile straine? Uite, tipului ala in tricou care sade la masa din colt in fata cu un paharel de vin lungit cu sifon.

PSD redivivus

Tocmai cand incepusem sa am indoieli cu privire la antipesedismul ce ma bantuie, Le Petit Titulesco isi da in petec cu parerile lui despre PNL si Crin Antonescu. Imi suna ca o istorioara chinezeasca din 'Povesti Nemuritoare', nu mai tin minte ce volum, in care un amarat proprietar al unui bol de orez ii da un sut si-l imprastie, visandu-se peste zece ani, proprietar peste o droaie de averi care cam incepusera sa-l supere.

Brandul de tara

Ce idee, sa creezi un brand de tara cu sloganuri sau reclame. Parca daca zici 'Rexona' te gandesti la pantofi sau daca zici 'Mercedes' te gandesti la palmieri si plaja. Brandul de tara e Ionescu si Popescu, e Basescu si Boc, e imaginea noastra a tuturor reflectata in lumea din jur. Avem brand de tara de sute de ani. Cand zici Romania nu te gandesti nici la Suedia nici la Africa de Sud. Rebrandingul e prostie curata cand marfa e la vedere si se prezinta singura.

noapte de iunie

Cel mai frecvent sau poate singurul cititor pe-aci sunt eu. Interesant sa-mi recitesc gandurile la ceva timp dupa ce s-au racit subiectele. Acum voiam doar sa ma previn ca de saptamana viitoare lipsesc inca doua, deci n-am ce cauta pe-aici o perioada decat daca vreau sa citesc chestii vechi.

Ma uit si eu ca orice neinitiat in de-ale politicii la domnul Basescu, criticand guvernarea PD-L. Sa ma apuce plansul de mila lui, ridica oamenii in functii iar astia nu-s in stare sa se comporte ca atare. Sa fie o figura complexa, un jiu-jitsu al politicii prezidentiale prin care cu o mana ajuta camarila fidela iar cu cealalta se tine bine sus-sus, pe valul increderii populare? Ei as, mai degraba un sos romanesc de incompetenta combinata cu ceva smecherie, nitica prostie combinata cu tupeu, reteta sigura pentru un viitor stralucit in fruntea celor care inghit cu placere ceea ce altii le mesteca.

ce zi, zece martie...

Azi am auzit ca Diaconescu tocmai a votat ca Geoana sa fie schimbat de la presedentia senatului. E un prieten prea bun ca sa-l lase sa se chinuie pe un post care nu i se potriveste.

Tot azi am vazut-o pe EBA la microfonul Parlamentului European. In sfarsit avem persoane care ne prezinta asa cum suntem cu adevarat, nu ne mai ascundem dupa tot felul de intelectuali unsi cu toate alifiile.

a doua poveste dintre razboaie

Clement avea 27 de ani in 1933. Baiat de la tara, cu putina ambitie terminase liceul comercial din Alba Iulia, era deci pentru vremea aia o persoana din clasa medie. Marea criza il ocolise, era administratorul unui depozit de alcool, pe vremea aia 'monopol de stat'. Avea in subordine cativa angajati, printre care si un secretar-contabil, un evreu cumsecade, cu care era si prieten. Intr-o zi se plimbau impreuna asa, fara vreo treaba, prin targ. In Carei targul se tinea atunci saptamanal iar locul lui era intr-o zona triunghiulara din centru, nu departe de curtea castelului, cam pe unde e acum parca un bloc turn. Discutiile dintre cei doi n-aveau legatura cu piata, erau acolo doar pentru ca intr-un orasel de campie un targ e un eveniment care merita bagat in seama. Discutia, ca intre baieti, oscileaza intre starea economiei si relatiile cu doamnele. Mai mult ale lui Clement, colegul era mai in varsta si cu familie acasa.
 -Chiar asa, mai Clemente, zice la un moment celalalt, tu ce-ai de gand? - Ai aproape 28 de ani si inca n-ai pe nimeni cu care sa zici ca-ti faci o casa.
 -Pai, zice Clement, ce sa fac, nu vreau sa fac curte cuiva daca nu-mi place cum arata. Si-n orasul asta nici nu prea ai de unde alege.
Putina liniste, apoi tot el vede o fata draguta, venise cu maica-sa la cumparaturi.
 -Uite, zice, cu asa o fata mi-ar place sa ma insor, daca tot ar fi sa fac pasul asta.
 -Vorbesti serios?
 - Serios.
 - Bun, considera ca s-a rezolvat.
Se duce prietenul la perechea de doamne, isi scoate palaria, isi cere scuze, se prezinta si le explica:
 - Seful meu a vazut-o pe tanara domnisoara si, daca nu considerati asta nepoliticos, ar dori sa faca cunostinta.
Fata nu zice nimic, se uita numai curioasa catre domnul care solicita cunostinta. Mama e destul de incurcata si isi declina competenta - in asemenea situatii numai sotul ei poate decide. Prietenul insista si obtine adresa, doamnele sunt din Moftinu Mic, familia Carbunar.
Nu peste mult timp prietenul isi face drum pana acolo si obtine o discutie oficiala pentru duminica viitoare. Asa ca Petrascu se urca de dimineata in personalul de Satu Mare si coboara la prima, Moftin halta. Gara e departe de sat asa ca tatal fetei trimite o caruta amenajata sa ia petitorul de la gara. Discutia se desfasoara intre barbati, femeile n-au ce cauta la tratative.
- Apreciez ca va place fata, zice batranul, imi pare rau insa ca trebuie sa va dezamagesc - nu va pot satisface dorinta de a o cunoaste. Are doua surori mai mari si nu intra in vorba ca cea mica sa se marite inaintea lor.  Toate sunt frumoase, daca vreti sa o cunoasteti pe cea mai mare, v-o prezentam cu placere.
- Domnule, zice Clement, n-am venit la targ. Imi place fata si, daca si ei ii va place de mine, as vrea sa o iau. Nu sunt interesat de alcineva.
- Atunci nu aveti decat o singura posibilitate - sa o luati fara zestre.
- Nu sunt sarac, am o meserie din care pot sa intretin o familie. Sa fie fara zestre atunci.
Permisiunea de cunostinta fiind data, cei doi s-au cunoscut, sau placut si s-au casatorit. Bunica l-a iubit pe Clement pa la sfarsit.

dau din umeri...

Nu mi-a mers atat de prost niciodata dupa 1989. Vreau sa spun cu atat de (relativ) putini bani fata de lista cheltuielilor obligatorii. Prin 1990 aveam echivalentul a 1200 de dolari dar mi se parea ca sunt un mic bogatas. Nu ma plang, asa au vrut conationalii mei, sa savuram pana la capat minciuna, incompetenta, rapacitatea, nesimtirea si lipsa de respect a domnului Basescu si a prietenilor lui. Suntem un popor care nu lasam in farfurie. Chiar daca ni s-a pus in blid rahat frecat, nu ne lasam pana nu stergem si ultimele urme cu o bucata de paine. Apoi sarim in extrema cealalta, injurand gustul infect, chit ca se vedea din prima ce contine meniul.
Ma intreb cati dintre cei care ajung azi pe drumuri sau n-au alta varianta decat sa-si fiarba pantofii pentru masa de duminica i-au votat pe pedelisti.

o poveste dintre razboaie

Petrascu Clement s-a nascut in 1906 in satul Drambari, judetul Alba. Despre parintii lui nu stiu nimic. Destul de trist, avand in vedere ca sunt singurul lui nepot. Avea un frate mai mare cu cativa ani, destui cat sa fie bun de insuratoare in jurul anului 1920. Cam pe-atunci apare in vizita la ei acasa un domn instarit dintr-un sat vecin, care vrea sa stea de vorba cu parintii baietilor. Are o fata numai buna de maritat care l-a vazut pe frate-sau la targ si s-a indragostit de el. Baiatul nu o cunoaste si tatal fetei ar fi foarte recunoscator daca ar fi atat de binevoitor sa vina in vizita la ei, sa faca cunostinta. Mirare mare, discutii intre parinti, discutii intre parinti si copii. In concluzie, e de acord sa mearga in vizita, cu conditia sa vina si Clement cu el. Urca niste lucruri in caruta, sar pe pernele de paie si se instaleaza pentru o noapte la parintii fetei, urmand ca a doua zi sa se intoarca acasa. Clement ramane singur in dormitor, frate-sau se duce sa stea de vorba cu fata. Se intoarce sa se culce si incepe sa planga, nu stie ce sa faca, nu-i prea place. E de treaba dar e grasuta, nu-i visul lui despre cum ar trebui sa-i arate nevasta. Pe de alta parte insa fata ii zice cam asa si-l ingroapa in ganduri: “Uite cum sta treaba – stiu ca nu-s frumoasa si ca ti-ai dori o mireasa aratoasa. Mai stiu insa ca te iubesc de cand te-am vazut si nu-mi trebuie luni de zile ca sa stiu ca te-oi iubi cat oi trai. Stiu ca ce-ti cer nu-i lucru oarecare si, daca zici ‘da’, o sa-ti arat ca stiu sa-ti intorc darnicia de a fi alaturi de mine. Ai mei is bogati si-s singura lor fata, n-o sa ducem lipsa de nimic cat om trai. In plus nu-ti cer sa faci nimic, o sa am grija de tine si o sa-ti fiu sotie credincioasa si servitoare toata viata. O sa te ingrijesc si o sa te hranesc pana unul dintre noi se duce.” Fratele cel mare plange in hohote, isi inchipuia altfel viata lui viitoare, pe de alta parte insa in saracia aia asa o propunere pare venita de pe alta lume. Clement, cu mintea rece si neimplicat direct isi permite sa dea sfaturi practice: “Insoara-te mai, nu mai tot boci ca n-ai de ce, daca n-o fi si n-o fi, o lasi si gata. Daca nu te insori sigur pierzi o fata care te place si o caruta cu bani care, din cate stim, in alta parte pe la noi nu se gaseste.” Drept care fratele mai mare a doua zi de dimineata isi spala lacrimile in lighean si zice ‘da’ - se insoara.

In 1981 cand mi-a povestit istoria asta bunicul, amandoi batranii, si frate-sau si nevasta-sa traiau in Alba Iulia si se iubeau unul pe altul, dupa atatia ani. Fata si-a tinut cuvantul si l-a ingrijit pe sotul ei cat au trait. 

Despre romanul bun la toate.

Tot criticam romanul verde - se pricepe la toate: schimba sigurante, repara instalatii si masini de unul singur, construieste case fara interventiile enervante ale vreunui arhitect sau inginer. Geoana n-a castigat nicio alegere in afara celei prin care a ajuns seful PSD. E superspecializat, deci, in castigarea conducerii PSD. Sa vedem cum se descurca romanul nostru in singurul domeniu in care e calificat.