Patapievieci, Liiceanu, Plesu - la coada la declaratii

Interesant de urmarit evolutia simpatiilor politice a celor de mai sus dupa cateva cozi pe la declaratiile pentru drepturile de autor. Daca vor fi reprosuri, vor fi cel mult in proza sau in versuri si preferabil date cu peretele. Cele directe pot duce la o expunere fizica riscanta.

putin despre autostrada Transilvania

Au trecut ani de la semnarea contractului. Bechtel ne-a fost prezentat de-atunci incoace ca un fel de capusa cu care statul roman se lupta, legat de maini si de picioare cu un contract beton dar oneros. Eu zic, bine ca l-au dat celor de la Bechtel, altfel aveam azi tot atat de multi bani cheltuiti si in loc de asfalt, explicatii de ce nu se poate. Dar nu de asta scriu eu aici. Am dat peste un articol din 18 august 2007 in care CNADR explica cum cei de la 'firmele Iptana şi Search Corporation, care au întrocmit studiul de fezabilitate, au omis să treacă în proiect viaducte şi alte construcţii. După ce calculul a fost refăcut, incluzându-se şi cei 55 de kilometri de poduri şi viaducte, s-a ajuns la concluzia că autostrada nu mai costă 2,2 miliarde de euro, ci peste patru miliarde'.
Cat o fi costat statul roman studiul de fezabilitate si cat timp le-a luat proiectantilor sa-l faca? Nu-i vorba de cativa lei, firmele astea au uitat sa bage in deviz jumatate din suma. Lucru normal, care nu scandalizeaza pe nimeni. Ele, firmele, mai exista, fac si profit. De ce? Pentru ca traim in tara lui 'merge si-asa'. Dam vina pe asistente cand se prajesc copiii prin incubatoare, dar de vina suntem toti cand acceptam munca de mantuiala in orice domeniu.
Nu inchidem ochii chiar gratis, micul comision domina marea afacere. Suntem un popor de descurcareti, doar ca ne vindem magistral marele interes pe o mica descurcareala.

nu mai asimilez stiri

    Nu mai am rabdare cu Realitatea TV, cu Antena3, cu niciun fel de 'infoTV'. Repeta la nesfarsit 'stirea momentului', pana mi se face lehamite. Au murit copii aia, saracii, in maternitate? Stirea in sine e sinistra, inca o dovada a lui 'merge si-asa' pe plaiurile noastre. Vinovatii trebuie pedepsiti exemplar, altfel acceptam iresponsabilitatea ca o stare de normalitate - dar daca cineva imi baga informatia asta pe gat de dimineata pana seara, cu personaje invitate sa descrie sau sa comenteze la nesfarsit acelasi subiect, inchid canalul. Prin repetare, cazul devine din ceea ce e cu adevarat doar o stire de care m-am saturat si deci o resping ca subiect de gandire.

    La fel cu politica. Cei care apasa astazi pe butoane sunt dincolo de ceea ce imaginatia unui om normal poate concepe ca atitudine si discurs. Fiind insa o 'stire a momentului', cei din presa ii toaca atat de sistematic si de constant incat devin o non-stire, o informatie refuzata prin saturatie. Inversunarea trece dialogul din zona logicii in zona senzatiilor si sentimentelor.  Uite-asa, sunt sigur ca la realegerea marinarului au contribuit intr-o oarecare masura adversarii lui. Ma repet? Inseamna ca sunt consecvent, sper sa nu fiu din cale-afara de enervant.
Subiectul doi: Micul Titulescu devine din ce in ce mai mic. Prin comparatie, Geoana devine din foarte mic, doar mic.

vara, caldura mare, amintiri din republica populara

Cum stau asa si transpir la ore la care ar trebui sa stau ghemuit sub duna, imi vin in minte calduri de pe vremea cand umblam descult, in chiloti tetra. Singurii mei pantofi, lac alb cu negru, erau rezervati pentru mersul la biserica. Asfaltul trotuarului ardea atat de tare incat dupa doi trei pasi calcam in iarba de langa drum si tot asa.
     Strategia de sezon era sa merg cu trotineta in orice situatie, mai ales la coada la drojdie. La bacania unde vanzator pe vremea aia era Pista-bacsi puteam sta catarat pe ea, rezemat de zid, ca sa nu-mi mai calce degetele de la picioare bocancii din buluceala aia de oameni mari.
     Vremuri cu sechele burgheze, in fiecare zi pe la douasprezece trecea masina Gospodariei Comunale care stropea strada Moftinului pe sensul de dincolo, spre Satu Mare, pana la moara, apoi pe partea noastra. Alergam toata trupa in spatele masinii in apa calduta, baraiam din gura in viteza a doua, pleznind cu talpile asfaltul ud. Eram in proces de imprastiere a apei, stropind de jur imprejur impreuna cu 'locsolo-auto' din dreptul casei pana la capatul orasului si inapoi, ca nu era departe.
     Pe la cinci dupa-masa trecea un nene ce urla 'inghetataaaa - fagylaaaaalt' si scutura dintr-un clopotel, impingand o lada frigorifica gen roaba facuta dintr-o cutie de lemn captusita cu tabla zincata. In mijloc avea doua vase din aluminiu pentru colectarea laptelui si intre ele gheata sparta. Vanilie sau fructe. Globul mic, 50 de bani, globul mare un leu. Plansete, negocieri, 50 de bani erau Bani pe vremea aia si se cam achitau zilnic. Inghetata era desertul de dupa painea unsa cu untura, ornata cu castraveti murati, boia sau zahar, in functie de inspiratia bunicii.
    Despre Aurica, Lia si Titus Ciuciu, Jenicu, Jeno, Aurel, Adrian, Malinaru, Bea,  adica despre copiii strazii Moftinului la inceputul anilor 60, poate altadata, daca tot m-a adus caldura aici.

prestanta spritzului de vara

Cine imparte medalii in Romania? Cine reprezinta tara noastra la intalniri oficiale? Cui i se da onorul pe la curtile straine? Uite, tipului ala in tricou care sade la masa din colt in fata cu un paharel de vin lungit cu sifon.

PSD redivivus

Tocmai cand incepusem sa am indoieli cu privire la antipesedismul ce ma bantuie, Le Petit Titulesco isi da in petec cu parerile lui despre PNL si Crin Antonescu. Imi suna ca o istorioara chinezeasca din 'Povesti Nemuritoare', nu mai tin minte ce volum, in care un amarat proprietar al unui bol de orez ii da un sut si-l imprastie, visandu-se peste zece ani, proprietar peste o droaie de averi care cam incepusera sa-l supere.