ce zi, zece martie...

Azi am auzit ca Diaconescu tocmai a votat ca Geoana sa fie schimbat de la presedentia senatului. E un prieten prea bun ca sa-l lase sa se chinuie pe un post care nu i se potriveste.

Tot azi am vazut-o pe EBA la microfonul Parlamentului European. In sfarsit avem persoane care ne prezinta asa cum suntem cu adevarat, nu ne mai ascundem dupa tot felul de intelectuali unsi cu toate alifiile.

a doua poveste dintre razboaie

Clement avea 27 de ani in 1933. Baiat de la tara, cu putina ambitie terminase liceul comercial din Alba Iulia, era deci pentru vremea aia o persoana din clasa medie. Marea criza il ocolise, era administratorul unui depozit de alcool, pe vremea aia 'monopol de stat'. Avea in subordine cativa angajati, printre care si un secretar-contabil, un evreu cumsecade, cu care era si prieten. Intr-o zi se plimbau impreuna asa, fara vreo treaba, prin targ. In Carei targul se tinea atunci saptamanal iar locul lui era intr-o zona triunghiulara din centru, nu departe de curtea castelului, cam pe unde e acum parca un bloc turn. Discutiile dintre cei doi n-aveau legatura cu piata, erau acolo doar pentru ca intr-un orasel de campie un targ e un eveniment care merita bagat in seama. Discutia, ca intre baieti, oscileaza intre starea economiei si relatiile cu doamnele. Mai mult ale lui Clement, colegul era mai in varsta si cu familie acasa.
 -Chiar asa, mai Clemente, zice la un moment celalalt, tu ce-ai de gand? - Ai aproape 28 de ani si inca n-ai pe nimeni cu care sa zici ca-ti faci o casa.
 -Pai, zice Clement, ce sa fac, nu vreau sa fac curte cuiva daca nu-mi place cum arata. Si-n orasul asta nici nu prea ai de unde alege.
Putina liniste, apoi tot el vede o fata draguta, venise cu maica-sa la cumparaturi.
 -Uite, zice, cu asa o fata mi-ar place sa ma insor, daca tot ar fi sa fac pasul asta.
 -Vorbesti serios?
 - Serios.
 - Bun, considera ca s-a rezolvat.
Se duce prietenul la perechea de doamne, isi scoate palaria, isi cere scuze, se prezinta si le explica:
 - Seful meu a vazut-o pe tanara domnisoara si, daca nu considerati asta nepoliticos, ar dori sa faca cunostinta.
Fata nu zice nimic, se uita numai curioasa catre domnul care solicita cunostinta. Mama e destul de incurcata si isi declina competenta - in asemenea situatii numai sotul ei poate decide. Prietenul insista si obtine adresa, doamnele sunt din Moftinu Mic, familia Carbunar.
Nu peste mult timp prietenul isi face drum pana acolo si obtine o discutie oficiala pentru duminica viitoare. Asa ca Petrascu se urca de dimineata in personalul de Satu Mare si coboara la prima, Moftin halta. Gara e departe de sat asa ca tatal fetei trimite o caruta amenajata sa ia petitorul de la gara. Discutia se desfasoara intre barbati, femeile n-au ce cauta la tratative.
- Apreciez ca va place fata, zice batranul, imi pare rau insa ca trebuie sa va dezamagesc - nu va pot satisface dorinta de a o cunoaste. Are doua surori mai mari si nu intra in vorba ca cea mica sa se marite inaintea lor.  Toate sunt frumoase, daca vreti sa o cunoasteti pe cea mai mare, v-o prezentam cu placere.
- Domnule, zice Clement, n-am venit la targ. Imi place fata si, daca si ei ii va place de mine, as vrea sa o iau. Nu sunt interesat de alcineva.
- Atunci nu aveti decat o singura posibilitate - sa o luati fara zestre.
- Nu sunt sarac, am o meserie din care pot sa intretin o familie. Sa fie fara zestre atunci.
Permisiunea de cunostinta fiind data, cei doi s-au cunoscut, sau placut si s-au casatorit. Bunica l-a iubit pe Clement pa la sfarsit.

dau din umeri...

Nu mi-a mers atat de prost niciodata dupa 1989. Vreau sa spun cu atat de (relativ) putini bani fata de lista cheltuielilor obligatorii. Prin 1990 aveam echivalentul a 1200 de dolari dar mi se parea ca sunt un mic bogatas. Nu ma plang, asa au vrut conationalii mei, sa savuram pana la capat minciuna, incompetenta, rapacitatea, nesimtirea si lipsa de respect a domnului Basescu si a prietenilor lui. Suntem un popor care nu lasam in farfurie. Chiar daca ni s-a pus in blid rahat frecat, nu ne lasam pana nu stergem si ultimele urme cu o bucata de paine. Apoi sarim in extrema cealalta, injurand gustul infect, chit ca se vedea din prima ce contine meniul.
Ma intreb cati dintre cei care ajung azi pe drumuri sau n-au alta varianta decat sa-si fiarba pantofii pentru masa de duminica i-au votat pe pedelisti.