Petrascu Clement s-a nascut in 1906 in satul Drambari, judetul Alba. Despre parintii lui nu stiu nimic. Destul de trist, avand in vedere ca sunt singurul lui nepot. Avea un frate mai mare cu cativa ani, destui cat sa fie bun de insuratoare in jurul anului 1920. Cam pe-atunci apare in vizita la ei acasa un domn instarit dintr-un sat vecin, care vrea sa stea de vorba cu parintii baietilor. Are o fata numai buna de maritat care l-a vazut pe frate-sau la targ si s-a indragostit de el. Baiatul nu o cunoaste si tatal fetei ar fi foarte recunoscator daca ar fi atat de binevoitor sa vina in vizita la ei, sa faca cunostinta. Mirare mare, discutii intre parinti, discutii intre parinti si copii. In concluzie, e de acord sa mearga in vizita, cu conditia sa vina si Clement cu el. Urca niste lucruri in caruta, sar pe pernele de paie si se instaleaza pentru o noapte la parintii fetei, urmand ca a doua zi sa se intoarca acasa. Clement ramane singur in dormitor, frate-sau se duce sa stea de vorba cu fata. Se intoarce sa se culce si incepe sa planga, nu stie ce sa faca, nu-i prea place. E de treaba dar e grasuta, nu-i visul lui despre cum ar trebui sa-i arate nevasta. Pe de alta parte insa fata ii zice cam asa si-l ingroapa in ganduri: “Uite cum sta treaba – stiu ca nu-s frumoasa si ca ti-ai dori o mireasa aratoasa. Mai stiu insa ca te iubesc de cand te-am vazut si nu-mi trebuie luni de zile ca sa stiu ca te-oi iubi cat oi trai. Stiu ca ce-ti cer nu-i lucru oarecare si, daca zici ‘da’, o sa-ti arat ca stiu sa-ti intorc darnicia de a fi alaturi de mine. Ai mei is bogati si-s singura lor fata, n-o sa ducem lipsa de nimic cat om trai. In plus nu-ti cer sa faci nimic, o sa am grija de tine si o sa-ti fiu sotie credincioasa si servitoare toata viata. O sa te ingrijesc si o sa te hranesc pana unul dintre noi se duce.” Fratele cel mare plange in hohote, isi inchipuia altfel viata lui viitoare, pe de alta parte insa in saracia aia asa o propunere pare venita de pe alta lume. Clement, cu mintea rece si neimplicat direct isi permite sa dea sfaturi practice: “Insoara-te mai, nu mai tot boci ca n-ai de ce, daca n-o fi si n-o fi, o lasi si gata. Daca nu te insori sigur pierzi o fata care te place si o caruta cu bani care, din cate stim, in alta parte pe la noi nu se gaseste.” Drept care fratele mai mare a doua zi de dimineata isi spala lacrimile in lighean si zice ‘da’ - se insoara.
In 1981 cand mi-a povestit istoria asta bunicul, amandoi batranii, si frate-sau si nevasta-sa traiau in Alba Iulia si se iubeau unul pe altul, dupa atatia ani. Fata si-a tinut cuvantul si l-a ingrijit pe sotul ei cat au trait.
