Sa fim intelesi, nu mi-am schimbat parerile, doar unghiul din care privesc la ce se-ntampla.
In 1990, dupa o perioada de vreo doua luni in care provocam pe cate unul care spre nenorocul lui imi pica in cale, m-am resemnat inainte de alegeri cu un gand: in fond comunismul nu se mai intoarce indiferent daca iese presedinte Ratiu sau Iliescu. Si-atunci, care-i baiul, imi ziceam, ce pierdem? Pierdeam timp, ca bani n-avea nimeni.
In 2009, cu cativa ani mai intelept, n-am mai facut propaganda. M-am multumit sa urmaresc ideile celor care aduceau vorba despre subiect, eventual sa mai bag cate-o stramba cu argumente logice ca sa vad cum reactioneaza sustinatorii lui Traian. M-am agitat la gandul ca s-ar putea sa mai iasa odata dar mai mult interior, linistindu-ma cu gandul ca, matematic, aplicand diverse logici de dispersie a votului intre cei doi candidati, Geona tot s-ar mai alege cu vreo sase procente in plus.
Mirciulica mi-a oferit senzatii amestecate de la bun inceput insa il consideram un contracanditat digerabil atata timp cat nu luam in serios discursurile lui pline de promisiuni vizibil aeriene din campania partidelor de anul trecut, gen salarii si drepturi pentru toti, fiecaruia cat cuprinde sau cat il lasa imaginatia. Mai dadea si informatii despre el insusi gen cate limbi vorbeste si ce prieteni are pe Dincolo, asa, cat sa sfideze urechile celor cu nitelus bun-simt. Lasat singur, ziceam eu, e numai bun sa fie tavalit de Volpone de Cotroceni, dar nu-i pericol, are in spate presa, partide, prieteni.
Toti cei de mai sus au colaborat la rezultatul memorabil din 6 decembrie.
Presa s-a straduit sa-l ni-l prezinte pe presedinte la adevarata lui valoare. Nici nu era greu de vazut ca omul nostru e paralel cu primii sapte ani de-acasa, cu consecventa, diplomatia si echidistanta constitutional impusa. Problema radicalilor din presa nu a fost mesajul, care era corect, ci modul de ambalare. Sa presupunem ca in fata casei, in asfalt aveti o groapa. Vine un vecin binevoitor si incepe sa va tipe in ureche 'bai, ai o groapa in fata casei'. 'Ok' zici, luand nota. Vecinul insista, 'bai da' ai o groapa' si insista si insista pana cand, pe buna dreptate zici, 'da-o-n fasolea ei de groapa omule, hai pa, ca mai bine dau in ea decat sa te mai aud pe tine'. Cam asta s-a intamplat cu mesajul corect repetat la infinit. A devenit nul. Urechile s-au blindat nu numai la un anumit mesaj ci la orice mesaj venit din asemenea sursa, fiind discreditata prin zgomot nu prin natura informatiei livrate.
Electoratul nu si-a urmat decat partial partidul al carui simpatizant pretinde a fi. Motivele ar fi extrem de diverse, legate de senzatiile si inteligenta personala a fiecarui cetatean in parte. La imprastierea votului au contribuit zvonurile cele mai halucinante, de la mafia rusa pana la revenirea comunistilor la putere sau desfiintarea scolilor in limba maghiara.
O colega de servici mi-a spus ca una din prietenele ei a votat Basescu pentru ca Partidul Civic Maghiar il sustine. Informatia e subtire rau dar are oarecare logica. UDMR si PCM lupta pentru acelasi electorat iar Civicii au ocazia prin schimbarea directiei votului sa testeze procentul simpatizatilor si sa renegocieze cu UDMR pozitiile din administratie si politica. In orice caz Basescu a fost singurul candidat cu mesaje tiparite in limba maghiara, in toate formele si formatele, de la afise lipite pana la panouri si bannere.
Partidul Romania Mare a dat si el o mana de ajutor la trecerea posibililor simpatizanti in tabara opusa prin fotografia de familie din ultimele zile a domnului CVT alaturi de restul coalitiei de stanga-dreapta. Desi in ultimul timp Vadim e aproape simpatic, nu atat prin ce spune - pentru ca bate campii exact ca pe vremuri - cat prin faptul ca dupa ce-i trec spumele din coltul gurii rade si el de ce minuni a mai scos, miile de voturi pe care pretinde ca le aduce dizolva sigur alte mii care se simt prost langa cele dintai.
Voturi se influenteaza si fura, probabil. Nu cred insa ca furtisagurile sunt monopolul vreunei formatiuni. Cei mai organizati in teritoriu, adica PSD si PDL sunt cei mai expusi unei asemenea tentatii, au dimensiuni si discurs populist, ori populismul tot un fel de minciuna e. Poate ca PDL are un avantaj aici intrucat e un partid consolidat in teritoriu mai de curand si mai ales prin preluari de la alte formatiuni politice. Cei care migreaza sunt in principal oportunistii deci pot sa presupun fara prea mari riscuri ca diferenta de la procentul vechi la cel nou al partidului, adica aproape jumatate, e compus din vanatorii de avantaje. Scrupulele acestora sunt limitate.
Domnul Geoana s-a simtit presedinte cu mult inainte ca exitpolurile sa-i de un procent peste cincizeci. Vizita la Vantu desi logic nesemnificativa, emotional a insemnat enorm. Dovedea nu atat implicarea sa in malversatiuni economico-financiare cat lipsa de instinct politic si incapacitatea de riposta la atacuri surpriza. Perdant suta la suta ca imagine in fata celor ce judeca sentimental si nu au inca o optiune clara. Destui cat sa merite o explicatie convingatoare, chiar daca explicatia era ca Vantu si Basescu l-au atras intr-o astfel de situatie ca apoi sa o poata folosi asa cum a si fost folosita. Iar daca domnul Vantu se bucura inca de prietenia domnului Geoana, ii recomand acestuia din urma sa citeasca blogul lui Mircea Badea de dupa confruntare.
Ce-am avut? O sansa sa incercam altceva.
Ce-am pierdut? Timp si bani.
Ce-am castigat? Un scandal despre vicierea rezultatelor in alegeri, care ar putea un sistem de vot mai putin expus fradelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu